Exportatorii de ceai care aprovizionează piața europeană se confruntă cu cerințe din ce în ce mai stricte privind reziduurile de pesticide, siguranța alimentară și trasabilitatea-lanțului de aprovizionare.
Uniunea Europeană aplică niveluri maxime de reziduuri armonizate, cunoscute în mod obișnuit ca LMR, produselor agricole vândute sau importate în UE.
Aceste limite determină cantitatea maximă permisă legal de reziduu de pesticide care poate rămâne într-un produs alimentar.
Atunci când o substanță chimică agricolă este restricționată, nu mai este aprobată sau este supusă unei noi evaluări științifice, nivelul permis de reziduuri poate fi redus.
În unele cazuri, noua limită poate fi extrem de scăzută, creând provocări semnificative pentru producătorii și exportatorii de ceai.
Ceaiul este deosebit de sensibil la cerințele de reziduuri, deoarece produsul este recoltat sub formă de frunze și este consumat în mod normal prin infuzie.
Chiar și atunci când un pesticid este permis legal în țara producătoare, limita permisă de reziduuri pe piața de destinație poate fi diferită.
Aceasta înseamnă că respectarea reglementărilor agricole locale nu garantează în mod automat conformitatea cu cerințele UE de import.
Pentru exportatori, managementul pesticidelor trebuie să înceapă la nivelul plantației.
Fermierii ar trebui să țină evidențe clare cu privire la toate substanțele chimice agricole utilizate, inclusiv numele produselor, substanțele active, datele de aplicare și nivelurile de dozare.
De asemenea, trebuie să respecte intervalul necesar între aplicarea substanțelor chimice și recoltare.
Fabricile și exportatorii trebuie să știe de unde provin frunzele de ceai și dacă plantația a urmat procedurile corecte.
Prin urmare, trasabilitatea devine o parte esențială a lanțului de aprovizionare cu ceai.
Testele de laborator trebuie finalizate înainte de expediere.
Un certificat general de calitate poate să nu fie suficient, deoarece cumpărătorii europeni solicită adesea testarea unei liste detaliate a reziduurilor de pesticide.
Exportatorii ar trebui să lucreze cu laboratoare calificate și să se asigure că metodele de testare sunt adecvate pentru ceai.
Importatorii au și responsabilități.
Aceștia ar trebui să solicite rapoarte recente de testare și să confirme că eșantionul testat este reprezentativ pentru transportul real.
Este posibil ca un raport dintr-un lot de producție vechi să nu dovedească că o nouă expediere îndeplinește aceleași cerințe.
Cumpărătorii europeni își pot efectua propriile teste independente după sosire.
Dacă un transport depășește nivelul permis de reziduuri, consecințele pot fi grave.
Mărfurile pot fi respinse, rechemate, distruse sau returnate în țara exportatoare.
Importatorul și proprietarul mărcii pot suferi, de asemenea, pierderi financiare și daune reputației.
Pentru companiile care vizează Europa, controlul reziduurilor nu ar trebui tratat doar ca o problemă de inspecție finală.
Ar trebui inclus în selecția furnizorilor, managementul plantațiilor, planificarea producției și cerințele contractuale.
Cumpărătorii pot include cerințe specifice privind reziduurile în contractele de cumpărare și pot cere furnizorilor să furnizeze rapoarte de testare înainte de a încărca containerul.
Deși piețele din Africa de Vest pot utiliza standarde legale diferite, un control mai bun al pesticidelor oferă totuși avantaje importante.
Consumatorii sunt din ce în ce mai preocupați de siguranța alimentelor, iar supermarketurile mari pot introduce cerințe interne mai stricte.
O marcă de ceai care poate oferi rapoarte de testare fiabile și trasabilitate clară poate câștiga mai multă încredere din partea distribuitorilor și clienților.
Standardele de siguranță mai înalte pot crea, de asemenea, oportunități de export viitoare.
O companie care vinde inițial ceai în Africa de Vest ar putea dori ulterior să intre în Europa, America de Nord sau pe piețele hoteliere premium.
Construirea unui lanț de aprovizionare conform de la început poate reduce costul și dificultatea extinderii viitoare a pieței.
Cumpărătorii de ceai nu ar trebui să se bazeze doar pe asigurarea verbală a furnizorului că produsul este sigur.
Aceștia ar trebui să pună întrebări specifice despre managementul pesticidelor, frecvența testării și trasabilitate.
De asemenea, ar trebui să confirme dacă cerințele țării de destinație au fost luate în considerare în timpul producției.
Furnizorii trebuie să păstreze mostre de referință aprobate de la fiecare transport.
Dacă apare o dispută privind calitatea, aceste mostre pot ajuta la determinarea dacă produsul livrat corespunde standardului aprobat.
Dezvoltarea unor reguli mai stricte ale UE arată că concurența globală pentru ceai nu se mai bazează doar pe preț și aromă.
Siguranța alimentară, documentarea și transparența devin la fel de importante.
Exportatorii care investesc în producție mai curată, testare fiabilă și înregistrări complete vor fi mai bine poziționați pentru a servi piețe cu valoare înaltă-și pentru a construi relații cu clienții-pe termen lung.
